MESTERUL, de N.Labis, in cuvinte incrucisate

Convingerea noastră este că Labiş ar fi semnat cea mai autentică versiune românească a poeziei lui Boudelaire  (Lucian Raicu)

ORIZONTAL: 1) Eroul principal al baladei populare Monastirea Argeşului, pe care Nicolae Labiş îl evocă pe un fond liric, estompând tragismul într-o odă care celebrează dăruirea meşterului pentru o cauză nobilă   ―  Veste a jerfei creatoare, al cărei purtător e Manole, legendarul meşter, eroul mitului estetic.     2) Creaţie literară, cum e Meşterul, poezie în care autorul valorifică folclorul bazat pe mitul prăbuşirii zidurilor   ― Rafinament, cum e rafinamentul liric, realizat de poet prin selectarea şi potenţarea unor semnificaţii din bogăţia de sensuri a mitului tradiţional, dându-i acestuia o coloratură originală.     3) Ideea principală a poeziei: impulsul lăuntric şi individual spre frumos al meşterului de la Argeş, Prometeului român al creaţiei de valori estetice   ―  Veche monedă românească  ―  Poezia lui M.Eminescu: Stelele-n… .       4) Din strofa a 2-a, cu referire la altar: Să stea pe plaiul… , precum floarea / În palme butucite de plugar    ―    Săritura în zbor a lui Manole, când schelele curmate se surpară.     5) Înfrigurat de-un singur gând, smulgându-ţi / Cu zdrenţe… părerile de rău     ―    Din Sonata lunii de D.Anghel: Triste, ca scăpate fiecare dintr-o…  funerară, cele trei note sunară din nou, încet, tot mai încet, ca dornice de a se reîntoarce în întunerec   ―  Tifos (pop.).     6) Conflictul interior al meşterului este amintit, ca suprem motiv de salvare, subordonat omenirii creatoare: Tu ţi-ai strivit sub talpa mănăstirii / Inima ta , tot ce-ai… al tău   ―   tot ce-ai avut al…   ―    M.Eminescu: …-şi urma cărarea-n codru.     7) Privitor la domnul despot: Orbind cu pirozeaua de pe cuşmă / Şi îndreptând hangherul de la gât, / Domnul ţinea profilul pietrei,… (pl.)   ―  Despre plugarul cu palme butucite: O doină tristă îngâna în gând. / Priveai. Şi-un… tulburător te-ncinse.    8) Când schelele curmate se surpară, / Păreai atât de neînvins sub nori, / Încât cu slabe aripi de şindrilă / Ai fi putut spre alte… să zbori  ―  Din Pastramă trufanda de I.L.Caragiale: Când se pleacă să-şi strângă chilimul şi căpătâiul, simte miros şi mai tare; apropie nasul de…  şi-nţelege sigur că din…  iese ce iese.     9) Literă slavonă   ―   Manole, cel elogiat de Labiş   ―  Talent şi vocaţie ale eroului Manole, în plămădire de ie dantelată de granit.     10) Talent deosebit al poetului, în ceea ce priveşte abordarea contemporană a mitului meşterului Manole  ―  A clădi, a zidi, predistinaţia legendarului erou.    11) Republica Uganda  ―  Măi bădiţă, păr… , de V.Alecsandri (pl.)    ― Unitate Militară.         12) Figuri de stil folosite de poet în creaţia sa, precum: sprintenă zidire, visul vânjos, glas profetic, sau ochi pizmuitori   ―  Consecinţă, ca impresie, lăsată în mintea poporului român sacrificiul Icarului naţional prin fântâna, care curge-n brazde şi-n ulcioare.

 

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Ideea zborului icaric asociată patriotismului care îl animă pe creator  ―  Strofa a doua debutează cu: Un om bărbos ţinea o… albă.     2) Poezia …morţilor de Şt.O.Iosif (pl.,neart.)   ―   M.Eminescu: …când voi fi pământ    ―   Din Nunta Zamfirei de G.Coşbuc: Un trandafir în văi părea; / Mlădiul...  i-l încingea / Un brâu de-argint, dar toată-n tot / Frumoasă.       3) Cu privire la acel om bărbos: Lui să-i închini… altar.        4) Suceava, unde, în 1950, debutează poetul Nicoae Labiş    ―   Localitate în Nigeria  ―  Din poezia Dorul, de Al.Vlahuţă: Căci simt că mor în...  pustiu / Urât şi-ngrozitor, / Unde nimic n-aud, nu ştiu / De tine, scump odor.        5) Ai închegat, cu palme
bătucite, / Minunea de…  Argeş mai în jos    ―   Autoritate şi dominaţie, de care dă dovadă despotul cel vanitos, pizmuitor şi mohorât   ― Uniunea Europeană.      6) Numele a cinci localităţi din S.U.A.   ―  Nemijlocit, precum stilul de exprimare a gândurilor şi sentimentelor în poezia din titlu.      7) Despre tiran, mai aflăm: El  jinduia numai a lui să fie / Tot ce-ai putut, plătind din tine, da, / Ca piatra de pe… să-i lucească    ―   Sufix pentru cântece, melodie.      8) Formă a culturii spirituale populare, exprimate prin cele două balade esenţiale Mioriţa şi Monastirea Argeşului, din care se inspiră marele poet român   ―   Aurelian Andreescu  ―  Răsplata despotului: Rugul unic… pe jertfa ta.       9) Edmond Nicolau    ―   Din Moartea lui Mihai Viteazul de D.Bolintineanu: În deşert speranţa inima-i răsfaţă; / Lacrimile…  gânditoarea-i faţă    ―   Din poezia lui Gh.Asache, În unire stă tăria: Despre cele dărzi legate, / Dezunite-apoi sfărmate, / Dorea fieşcare...  / A-i urma, dar pre târziu!      10) Despre omul cu o floare albă: Căzut în iarbă şi… de vlagă    ―   Cu… pizmuitori şi mohorât  este despotul.   11) Loc de desfăşurare a muncii unui meşter, cum e Manole, eroul renumitei balade populare   ―    Poezia eminesciană  De ce mă-ndrept ş-….     12) Sacrificiu, precum cel al meşterului, metamorfozat în fântâna care curge-n brazde şi-n ulcioare / Fără odihnă, / fără uitare, / fără somn    ―  Tragism al conflictului dintre creator şi exponent al puterii egoiste, care la marele poet român, Nicolae Labiş, capătă semnificaţia răzvrătirii lui Prometeu.

                   Dicţionar: ORT, TIF, OTU, UGA, ORR, ODIE.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Consultarea textului:

 

Meşter valah, azi nume de fântână, Crescut din lutul ce l-ai
plămădit
În sprintenă zidire cu trei turle
Şi ce
dantelată de granit,
Din cântece pierdute până
astăzi
Şi din puterea visului vânjos
Ai închegat, cu palme
bătucite,
Minunea de la Argeş mai în jos.

Un om bărbos
ţinea o floare albă
În aspre palme, mângâind-o
blând...
Căzut în iarbă şi secat de vlagă,
O
doină tristă îngâna în gând.
Priveai. Şi-un dor
tulburător te-ncinse
Lui să-i închini nemaivăzut
altar,
Să stea pe plaiul aspru, precum floarea
În palme
bătucite de plugar.

Visai să vezi sub bolţile
rotunde
Şi-n fumul pâlpâit de lumânări,
Pe lemnul zugrăvit
cu lut şi soare
Chipul pălmaşilor acestei
ţări.
Înfrigurat de-un singur gând, smulgându-ţi
Ca
zdrenţe vii părerile de rău,
Tu ţi-ai strivit sub
talpa mănăstirii
Inima ta, tot ce-ai avut al tău.

Dar
ţi-ai simţit-o renăscând cu larmă
În dangătul de
clopot, presimţit
Al veacurilor multe, viitoare,
Tu, prometeu român,
purtând alt mit
Când ridicat pe cea mai-naltă turlă,
Cu glas
profetic, domnului despot,
De-ai să mai poţi clădi la fel
minune,
I-ai dat răspunsul răzvrătit: - Mai pot!

Orbind
cu pirozeaua de pe cuşmă,
Şi îndreptând hangerul de la
gât,
Domnul ţintea profilul pietrei, fraged,
Cu ochi pizmuitor
şi mohorât.
El jinduia numai a lui să fie
Tot ce-ai putut,
plătind din tine, da.
Ca piatra de pe frunte să-i
lucească
Rugul unic suit pe jertfa ta.

Când schelele curmate se
surpară
Păreai atât de neînvins sub nori,
Încât cu slabe aripi
de şindrilă
Ai fi putut spre alte zări să zbori.
Dar
dragostea pământului şi-a ţării
Te-a
prăvălit pe câmpul fumuriu,
Ca să ţâşneşti
în veci de veci, fântână,
De jertfă şi de cântec pururi
viu.

S-a destrămat sub piatră-n mănăstire
Cel ce
demult a poruncit ca domn,
Fântâna curge-n brazde şi-n
ulcioare,
Fără odihnă,
fără uitare,

fără somn.

1. Poezia Meşterul are ca temă motivul jertfei pentru creaţie, cuprins în Legenda Mănăstirii Argeşului. Ideea este că artistul plămădeşte conştiinţa naţională, o exprimă prin creaţia sa şi plăteşte cu sacrificul propriei sale vieţi această slujbă făcută pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea neamului său. Poetul reia elementele narative ale baladei, dându-le sensuri noi prin imagini simbolice, spre a exprima, de fapt, concepţia sa despre poet şi poezie.

Transformarea Meşterului Manole în fântână („Meşter valah, azi nume de fântână") ne apare ca o împlinire a cuvântului Domnului lisus Hristos din Sfânta Evanghelie: „Şi voi face din pântecul lui un izvor de apă vie". Există în baladă o profundă înţelegere a destinului uman, a vieţii, a sensului ei major, fiindcă omul trebuie să zidească în sine o biserică a sufletului, din care ca dintr-o crisalidă un fluture, sau ca dintr-un ou să zboare pasărea măiastră a sufletului, un înger de lumină, care să zboare spre cer: „Păreai atât de neîn vins sub nor/încât cu slabe aripi de şindrilă/Ai fi putut spre alte zări să zbori". Dar el, artistul, poetul, se sacrifică pe sine spre a exprima conştiinţa naţională şi creştină a neamului său: „Dar dragostea pământului şi-a ţării/ fe-a prăvălit pe câmpul fumuriu,/ Ca să ţâşneşti în veci de veci, fântână/ De jertfă şi de cântec pururi viu"/. De aceea această curgere în timp a izvorului conştiinţei naţionale s-a făcut neîntrerupt prin Biserica Ortodoxă: „Fântâna curge-n brazde şi-n ulcioare, / Fără odihnă/ fără uitare/ fără somn". Acest mesaj profund naţional al poeziei se împleteşte cu cel artistic în sensul că arta în general şi poezia în special trebuie să aibă un profund specific naţional atât în formă, cât şi în conţinut: „ Visai să vezi sub bolţile rotunde/Şi-n fumulpâlpâit de lumânări/ Pe lemnul zugrăvit cu lut şi soare /Chipul pălmaşilor acestei ţări".

Metaforic, mănăstirea, ca şi poezia, este o floare a spiritului naţional: „Un om bărbos ţinea o floare albă/ In aspre palme, mângâind-o blând.../ Căzut în iarbă şi secat de vlagă/O doină tristă îngâna în gând". Acest specific naţional este condensat în cuvintele „doină" şi „dor:" „Şi-un dor tulburător te-ncinse/Lui să-i închini nemaivăzut altar/ Să stea pe plaiul aspru, precum floarea/ In palme bătucite de plugar".

 

2. Interpretarea poeziei ca o ars poetica ar justifica aşezarea ei la începutul volumului Primele iubiri'şi ar pune în faţa cititorului următoarele idei:

— Poetul este un reprezentant al conştiinţei naţionale, iar poezia o emanaţie, o exprimare a ei: „Un om bărbos ţinea o floare albă".

— Poetul este un creator, un izvor de valori spirituale, iar poezia este o trăire a acestor valori ale spiritului, o dăruire a lor: „Meşter valah, azi nume de fântână", „Fântâna curge-n brazde şi-n ulcioare/ Fără odihnă/ fără uitare/ fără somn ".

—Poetul este un mit, poezia este o legendă care curge necontenit.

—Poetul este un patriot, iar poezia — un mesaj al dragostei faţă de ţară:

„Dar dragostea pământului şi-a ţării/ Te-a prăvălit pe câmpul fumuriu/ Ca să ţâşneşti în veci de veci, fântână/ De jertfă şi de cântec pururi viu. "

—Poetul este cel ce se sacrifică pe sine, iar poezia este rezultatul sacrificiului său: „Tot ce-ai putut, plătind din tine, da".

—Poetul este o conştiinţă estetică, poezia este unicitatea actului de creaţie: „Rugul unic suit pe jertfa ta".

— Poetul este un înger sau un Icar, poezia este zborul spre cer: „încât cu slabe aripi de şindrilă/Ai fi putut spre alte zări să zbori".

—Poetul este un generos care-şi dăruieşte, asemeni lui Danco, inima sa, iar poezia este lumina, farul din întuneric care luminează drumul omenirii: „Tu fi-ai strivit sub talpa mănăstirii/ Inima ta, /tot ce-ai avut al tău".